Nu există întrebări proaste, doar oameni proşti.

joi, 20 august 2009

Mircea Vulcanescu - o viata dedicata aproapelui



Aceasta nu este o biografie. O sa elimin din start titulatura aceasta. O biografie celebreaza viata articolul de fata nu face decat sa readuca in memorie mici trasaturi care au format un om mare.

MIRCEA VULCANESCU (3 martie 1904 Bucureşti - 28 octombrie 1952 Aiud)
Lumea spune ca daca nu ar fi murit prematur la doar 48 de ani ar fi lasat in urma o prestigioasa opera literara. Ce a lasat insa posteritatii nu poate fi egalat nici macar de "Luceafarul" eminescian.
In 1946 acesta era judecat pentru "crime de razboi" in contextul participarii sale la guvernare alturi de Ion Antonescu. Acesta avusese functii in Ministerul de Finante.
Verdictul: opt ani de temnita grea si confiscarea averii.
Incarcerat la Aiud, datorita relelor tratamente la care este supus devine subnutrit. Sotia sa face o cerere pentru suplimentarea ratiei de hrana dar aceasta ii este respinsa.
Intr-o scrisoare pe care acesta o trimite familiei, Mircea Vulcanescu impresioneaza prin atitudinea sa fata de clipele nenorocite prin care trece:
"La inceput a fost mai greu....am plans, dar nu de necaz. Ci la gandul ce trist trebuie sa fi fost Ghetsimanii sau Golgota..Am ramas in sfarsit cu mine insumi..Am stat mult de vorba cu mine despre evidenta, despre mine, despre natura, despre Dumnezeu...M-am simtit tulburator de lucid, dar spaimantator de liber"
Iubirea fata de semeni nu a fost doar o vorba pentru Mircea Vulcanescu. In inchisoare era un individ, Fratescu, om cu mainile reci, acesta se intorcea de fiecare data cu mainile pline de sange de la munca obligatorie la care era supus. Desi nu stia sa croseteze, Vulcanescu, s-a apucat sa desire o pereche de ciorapi ca sa invete in sens invers cum se impleteste lana. Apoi, cu niste andrele improvizate, i-a facut bolnavului o pereche de manusi.
Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei româneşti, Mircea Vulcănescu a ţinut o serie de conferinţe considerate subversive de torţionari, pentru că le menţinea oamenilor moralul. A fost inchis pentru asta in beciurile de la Jilava,unde, intr-o camera mizera fara paturi, au fost adusi langa el inca 6 detinuti, dezbracati la pielea goala si lasati intr-un frig cumplit. Epuizat, un coleg de celula, bolnav de tuberculoza a fost gata sa lesine. Vulcanescu s-a intins pe ciment si i-a rugat pe ceilalti detinuti sa-l aseze pe bolnav pe spatele sau pentru a-i tine caldura.
Pentru gestul sau a fost snopit in bataie de gardieni. In cateva zile a contactat si el tuberculoza.
S-a stins in inchisoare la data de 28 octombrie 1952 lasand in urma sa o lectie de viata nepieritoare.

0 comentarii:

Totalul afișărilor de pagină