Pentru poezia aceasta este vinovata Orianda, cu siguranta se va opri planeta si vei putea cobora daca am ajuns sa scriu poezii pe blog.
Oricum, bucurati-va de ea...
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
Lucian Blaga
4 comentarii:
Adicatelea dumneata nu vrei a fi un sensibilos din ala cu poezele, chestii=trestii-socoteli, pe blog huh? :))
Frumoasa poezeaua. Uneori chiar e nevoie "sa se opreasca planeta in loc" :)
@ Lia: nu neaparat sensibilos doar ca nu e scrisa de mine, iar dupa o poezie scrisa de mine ar trebui sa sap destul de adanc tinand cont ca nu am mai dat cu pixu" de ceva vreme...hmmm, chiar eram bun intr-o vreme...
Pai daca e asa, poate chiar ar trebui sa te apuci "de sapat" :)
da, eram bun intr-o vreme...si modest in alta, cred ca sunt 2 calitati pe care azi le-am pierdut, nu-i nimic vedem maine poate imi vine mintea la cap :))
Trimiteți un comentariu