Nu există întrebări proaste, doar oameni proşti.

luni, 3 iunie 2013

Cand vorbesc despre Rapid, pixul scrie singur...

Toate canalele media abunda de texte care mai de care mai siropoase la adresa a ceea ce reprezinta Rapidul. Titlul nu-mi apartine, la fel cum, poate, nu-mi apartine nici acest sentiment aparte, un nu stiu ce care ma face sa iubesc o echipa fara sa-i fi fost fizic aproape vreodata.
Pentru ca iubesc Rapidul, pentru ca il iubesc asa cum poate putini o fac, fara rezerve, fara intrebari si incertitudini, vremea urata de afara are o alta semnificatie pentru mine, una simbolica, pentru ca azi se stinge un vis pentru ai face loc altuia mai mic. Spun asta gandindu-ma la meciurile care ne asteapta, deplasari in comune, la echipe nascute ieri din orgolii de moment. Nu stiu cati dintre viitorii nostri adversari au auzit de Ion Costea, Valentin Stanescu, Dan Coe...nu stiu cati dintre ei vor privi cu respect spre noi, dar stiu cati ar trebui sa faca asta si nu spun asta cu modestie, pentru ca modestia nu-si are locul langa amintirea lor, toti ar trebui sa rasfoiasca pentru cateva clipe" Glasul rotilor de tren" si cei mai demni dintre ei ar realiza ce am vrut sa spun printre randuri.
Nu caut metafore sa indulcesc durerea unei retrogradari nemeritate, vorbesc despre Rapid cum as vorbi despre un prieten sau poate mai mult de atat, pentru ca el, Rapidul m-a invatat cum sa-i fiu alaturi mereu.
Nu e meritul meu ca in viitorul apropiat voi trai mai intens un meci de matineu decat unul de cupe europene, e nebunia de a fi rapidist, e nebunia de a fi loial dincolo de trofee, pentru ca daca unii se mandresc cu titluri castigate, eu zambesc pentru ca stiu...sfarsitul nu-i aici....




0 comentarii:

Totalul afișărilor de pagină