Februarie rece

Stii...se spune ca iadul e o gradina a raiului fara pic de bun simt. Ce ti-e si cu logica asta pierduta intre acele unui ceasornic prafuit...si mi-e teama...tic tac...urlu pierdut in paienjenisul asta nenorocit.Am gasit o gluma aruncata pe jos, probabil ca fusese mestecata de prea multi dinti. Pe colturi avea o poveste trista, fara noima...fara iad, fara rai...fara pic de bun simt. Mi-e teama ca intr-o zi voi fi avand dreptate, iar ceea ce sunt se va trezi in scrum... M-as pierde in zare, nu in cele patru zari ...una singura mi-ar ajunge..o singura poezie si poate...nu mi-ar mai fi teama