Eu nu sunt ce-mi doream sa fiu. Nu sunt!
M-am indepartat atat de mult de visele copilariei mele incat par minciuni acum.
Sunt o minciuna pe care o soptesc seara de seara la urechea copilului care am fost si care incapatanat refuza sa dispara intru-totul in negura trecutului.
Nu ma privi cu mila, nu esti altceva decat reflectia mea, imaginea fidela a unuia ce si-a ratat startul promis pe cand isi permitea sa viseze. Era o vreme cand nu stiam ca viata e o curva, cand o vedeam in roz.... de mult timp insa, scarbit de ce vedeam am hotarat sa fiu daltonist. Si daca pete roz apar uneori pe ecranul vietii mele e mana copilului tampit care am fost.
Nu mai visez ca intr-o zi lucrurile vor fi asa cum vreau eu sa fie si stiti de ce? Pentru ca acea zi nu va veni niciodata. Nu va mintiti, v-ati mintit destul nimic nu se va schimba in bine daca visati, suntem condamnati sa plutim vesnic derutati intr-o mlastina de vise.
Visul e un drog ce va risipeste mizeria in care traiti si va da senzatia de fericire, doar prostii viseaza, toti ceilalti traiesc viata fara sa intrebe daca ziua de maine le va aduce o himera. Ce e visul daca nu o minciuna a unui ideal neatins? Cand vom inchide ochii pentru totdeauna ne vom intreba cate vise am visat? Daca pentru asta traim atunci toata viata are valoarea unui nimic invelit in batai de inima. Eu nu vreau sa visez, eu vreau sa traiesc vise pe care nimeni nu indrazneste sa le viseze, iar daca asta e un vis atunci e singurul pe care mi-l permit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu