Nu există întrebări proaste, doar oameni proşti.

vineri, 30 octombrie 2009

Sunt ipocrit, ipocritilor!

Daca as putea sa schimb un singur lucru in viata mea, mi-as schimba viata. As schimba totul, as cauta in lumea asta trista si perfida ultimele fiinte nepatate sa traiesc alaturi de ele.
Daca nu ar exista astfel de oameni m-as intoarce la viata mea de rahat pe care o iubesc pentru ca stiu ca nu exista nimic mai bun.
Daca ar fi un singur lucru sa schimb atunci as refuza. Nu mi-as schimba apucaturile, prietenii de doi bani pe care ii am, fosta iubita care mi-a aratat o noua dimensiune a ipocriziei. Nu. De ce sa le schimb? Sa aud aceleasi lucruri parsive pe alta tonalitate?
Sunt rau cand spun ca toti oamenii sunt ipocriti si parsivi? Poate.
Dar sunt sigur de asta.
Cel mai bun prieten te poate vinde pentru o curva. Nu mi s-a intamplat, dar sunt pregatit sa traiesc si acest moment. Fratele te poate lovi pentru o zdreanta pe care o cunoaste de o luna...scuze nici asta nu am trait-o pana acum, dar poate tu ai patit-o. Parintii te pot lasa la nastere intr-un tomberon, poti fi aruncat la 18 ani in strada si sa-ti cauti mancarea in pubela cu pricina. Poti fi mangaiat azi si maine aceeasi persoana sa-ti injunghie asteptarile cu zambetul pe buze.
Totul e relativ. Doar ipocrizia nu e.
Toti iubim, uram, tremuram, ne extaziem, avem orgasme, nu avem orgasme, injuram, binecuvantam, ajutam...dar nu tot timpul, singurul lucru permanent existent in actiunile noastre e ipocrizia. Chiar cand scriu aceste lucruri sunt ipocrit, pentru ca scriu aceste lucruri sunt ipocrit iar daca nu le-as scrie as fi la fel de ipocrit pentru ca eu stiu ca aceste lucruri sunt adevarate si totusi le ignor.
Daca citesti lucrurile astea si nu esti de acord cu ele esti ipocrit, la fel esti si daca le crezi, nu ai scapare daca crezi intr-o lume roz te vei lovi urat cand vei realiza despre ce vorbesc, cei care au trait indeajuns si nu sunt idioti stiu ce vreau sa spun.
Unii neaga realitatea si isi plang dezamagirile pe umerii unor prieteni ipocriti, altii isi scurteaza venele crezand ca acolo e problema. Vine insa o zi, in care, poate doar pentru o clipa li se deschid ochii.
In ziua in care cel mai bun amic ti-o trage intr-un mod grosolan, sau parintii iti spun ca nu te mai suporta si te dau afara din casa, cand cineva iubit iti spune ca te uraste, cand observi ca tot ce te inconjoara are doua fete chiar si pentru tine, unicul, irepetabilul de pana azi ajungi un oarecare in ochii care iti reflectau mica ta infatuare de zeu.
Luati zilele astea ca pe oricare altele si ele sunt relative, daca nu puteti accepta ca nimic nu e roz pregatiti-va macar sa faceti fata oricarei dezamagiri, pentru ca intr-o lume ipocrita au loc doar ipoctitii si slava Domnului cu totii avem aceasta trasatura.

1 comentarii:

Saturnianul spunea...

Aş fi... ipocrit să spun că te înţeleg. Dar pot să spun că am trăit în negura în care trăieşti tu. Cel mai enervant lucru a fost cînd am constatat că era o lume pe care mi-o creasem singur. Dar mi-a folosit. Am înţeles că nimic nu e roz. Dar nici că totul e negru.

Ştii care e problema noastră, a oamenilor? Avem sentimente. Asta cauzzează şi schimbările de comportament, ipocrizia etc. Dar nici dacă nu le-am avea n-am fi mai buni. N-am mai fi ipocriţi. Dar nu mai buni.

Totalul afișărilor de pagină