1 an ...vreo 12 luni

12 luni au trecut. Un an intreg de...habar n-am. Sau am!
Un an plin de sentimente contradictorii, intamplari care m-au facut sa urlu, sa ma detest, sa ma iubesc, sa ii detest pe altii si poate sa ii iubesc. Un an in care am trecut prin iad urland si prin rai fluierand, urland a fericire, fluierand a plictiseala, scuipand sentimente si inghitind rahaturi. Asa a trecut anul asta.
Peste toate insa a fost un an deosebit de ceilalti, a fost mai viu desi de multe ori eu insumi am fost mort la stimuli pe care, cred, ar fi trebuit sa ii bag in seama. Dar nu regret nimic, nu pentru ca am facut totul bine, as fi tampit daca m-as hazarda in astfel de texte, ba mai mult anul asta am gresit incomparabil mai mult decat in alti ani, nu regret pentru ca nu obisnuiesc sa o fac. Ar fi absurd sa-mi maschez neputinta dupa regrete iar daca am gresit imi pare rau dar nu sunt genul care sa-si ceara scuze siesi sau celor din jur dupa ce o face lata.
Nu am vrut! Cu asta am terminat, sper sa intelegeti cu totii cei care ati suferit din cauza mea ca interminabilele mele "povesti' nu erau sa va adoarma ci sa va scoata in fata adevarul pe care ca niste curve sau precum niste idioti incompetenti nu vroiati sa il vedeti. Ati suferit apoi, poate, dar credeti-ma ca nici macar atunci, cand o meritati pe deplin nu am  vrut neaparat sa va vad dezamagirea, desi sincer nu mi-a  displacut intru-totul sa va vad parerile de rau.
Sa nu fiu arogant ar trebui sa multumesc celui care m-a sprijinit si a fost alaturi de mine mereu.
Acesta sunt eu, poate e trist dar singurul prieten adevarat pe care il am sunt eu, restul sunt doar puntea dintre mine si dusmanii mei.