Nu există întrebări proaste, doar oameni proşti.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

N-am titlu ca sunt trist...

Mi-am scos melancolia la bronzat. Daca nu ma lasati sa-mi dau aroganta cu sania atunci o sa suportati un Blogorescovici abatut si supradozat de ganduri demne de pus in albumele cu amintiri.
Am intrat si eu in 2010, putin incapatanat fara sa tin cont de superstitiile altora si de celebra dorinta de la cumpana dintre ani, am intrat fara chef de revelioane sau alte evenimente si am tratat marea trecere cu o foarte mare lipsa de respect. Nici macar o betie demna de o asa noapte nu i-am oferit. Am fost un ignorant, ce-i drept unul bine intentionat dar care tot ignorant se cheama.
Prin urmare i-am dezamagit pe cei care vad in noaptea dintre ani ceva special.
M-am dezamagit si pe mine, nu pentru ce am facut de revelion, asta am scris doar pentru introducere. M-am dezamagit pentru ca mi-am descuiat tolba cu amintiri si...nu prea mi-a placut ce am vazut.
Mi-e dor de liceu, mi-e dor de zilele in care eram la liceu si as fi putut sa fac atatea lucruri pe care vad azi ca nu le-am facut. Mi-e dor de un nu stiu ce pe care incerc sa il retraiesc acum, poate unii ar spune prea tarziu dar zilelele astea nu am printre ganduri notiunea asta.
Nu am obisnuit sa scriu pe blog dorintele mele, de obicei scriu dupa ce o fac lata , dupa ce fapta e consumata, dupa ce ramane doar povestea de spus. Asta ati citit pana acum pe aici.
M-am surprins ca sunt trist, nu in sensul ca ma doare in p**a ci pur si simplu trist. Imi pun anumite intrebari la care nu gasesc raspuns, vreau sa fac niste lucruri banale care sa ma faca sa ma simt bine si nu reusesc.
Sunt o epava. Vad praf asternut in calea mea, inainte si inapoi ca si cum nimic nu are sens, nimic nu mai poate fi schimbat.
Stati linistiti nu scriu pentru sinucigasi, nu e genul meu sa ma las inghitit de sentimentele astea,  vroiam sa scot in evidenta cat de inutile sunt articolele scrise inainte de a te lua la tranta cu situatia.
Chiar sunt o epava, doar pe jumatate scufundata iar daca o sa ma plang in continuare o sa o scufund de tot, asa ca nu-mi ramane decat sa ma ridic si sa calc apasat spre ceea ce sper sa se transforme intr-o poveste cu final frumos. Sau un esec...asta o sa cititi altadata

6 comentarii:

Lia D spunea...

"Acidul" meu favorit, dibla sus!

dedelina spunea...

epava m-as putea numi eu ca mi-am pierdut partenerul cu o zi inainte de rev....da e ok...incerc si eu sa merg apasat..

just_me spunea...

mmmm....asteptam continuarea....greu de crezut ca te simti "epava"....trist.....
in rest...multe binecuvantari!!!

Anonim spunea...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!

vicbrainiac spunea...

oricat de mult mi-ar placea ideea sa dau cu crema pe spate o melancolie, totusi cred, ca in lumea asta trista, melancoliile nu ies la bronzat. orice ar vrea posesorul lor. nu cred, ma...
si cred ca nu ies la bronzat, pentru ca in momentul in care le-a vazut soarele, se transforma in altceva. poate imi zici tu in ce se transforma... ca eu nu imi dau seama acum...

Anonim spunea...

dedelino: nu exista epave tatuate ;)
just me: esti cam inocenta...dar e ok
anonimule:hai caesti tare :))
vicbrainiac: daca pui melancolia la ultraviolete nu se transforma in nimic seface doar putin mai negricioasa;)

Totalul afișărilor de pagină