Nu există întrebări proaste, doar oameni proşti.

miercuri, 10 februarie 2010

Singuratate

Singurătate... sau doar o boala a pornirilor ostile?
Viciu, apoi uitare suspendată in trăirea clipelor umile
Nonsens abrupt plin de răspunsuri ne-nţelese
Cuvinte seci şoptite la auzuri prost alese.

Copilării visate la vîrste prea înaintate
Peri albi, albiţi in bătrâneţi putin ciudate
Nopţi lungi, prea lungi să dormi în bunătatea lor
Zile prea scurte cu ore goale care dor.
 
PS: Nu am cazut in nici o melancolie, e o promisiune ce am facut-o acum cateva luni.
Habar nu am cati ani aveam cand am scris-o.

2 comentarii:

dedelina spunea...

fain..trist..da fain..

Blogorescovici spunea...

nu e trista...deloc;)

Totalul afișărilor de pagină