Psihic instabil

Randurile astea le scriu pentru ca nu am somn.
Singura  mea iubire se aude din fundal, in intunericul care ma inconjoara o soba incearca sa-mi alunge tremuratul care imi zguduie tot sufletul. Reuseste prea putin, doar poate, singurul lucru pe care il iubesc, cu care adorm seara de seara, imbratisat de o magie pe care doar eu o inteleg, imi mai alina strigatul mut pe care il port intre gene.
Si cum as putea adormi cand imi urla pupila de atatea cuvinte nespuse.
Cum as putea sa-mi odihnesc hoitul asta orgolios cand ma ingenuncheaza in fiecare clipa de singuratate.
Ma simt ca si cum lumea e la picioarele mele, ma priveste cu ochii ei dulci de curva ieftina si mi se daruieste in felul ei si-ntr-o mie de alte feluri pentru care nici slobozul ce i-se scurge din coltul gurii nu i l-as darui.
Scriu altfel desi ma simt la fel de cand ma stiu. Si stiu ca sunt privit cu ura, doar asta ma face fericit, in felul meu am ales ura in locul milei, am ales sa uit ca am gresit decat sa-mi cer iertare.
Si-n coltul asta infect de lume, imi permit pentru o singura data, sa spun:
Iarta-ma.
....................
Dar nu ma iert...mai dau un play, a suta oara poate si o i-au din nou pe acelasi drum batatorit de promisiuni, de figuri pierdute, de...tine...si-mi spun...ce bine ca l-am cunoscut inaintea ta.
Azi stiu sa respir chiar daca doare.
Stiu sa clipesc mai repede cand imi vine sa plang.
Stiu sa uit...chiar daca nu vrei si nu meriti...
Toate astea pentru ca iubesc...hip hop-ul.