Ne arde carantina oasele si nu mai stim nimic de noi.
Eu de mine, tu de tine, ei de ei... conjugam un verb ca si cum ne-ar pasa de o uitata amintire.
Romantism otetit si priviri fugare catre un loc in care nu mai e nimeni.
Am crescut acum, nu ne mai sta bine sa visam tinandu-ne de mana.
Visam pe rand, tot mai concret, mai rational,tot mai bizar...executam masinal visele altora, fara lacrimi in coltul ochiilor viata devine plictisitoare. De mana altuia, a alteia, a altora iubirea dupa ce doare devine plictisitoare.
Tu te plictisesti, ei se plictisesc, eu am iubit...
1 comentarii:
Du-ma fericire-n sus
Izbeşte-mi tâmpla de stele
Lumea mea prelungă şi în nesfârşire
Se face coloană sau altceva
Mult mai înalt şi mult mai curând
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
Două culori, ce nu s-au văzut niciodată,
Una foarte jos, întoarsă spre pământ,
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuită luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Trimiteți un comentariu